Abonamente

miercuri, 28 noiembrie 2018

Concursul “Creionare în culoare”

Marți 27 noiembrie 2018, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, prin sectorul Învățământ și Activități cu tineretul sub atenta coordonare a Părintelui Profesor Mihai Iulian Bărboși și prin bunăvoința Domnului Director Iulian Cazacu, al Școlii Gimnaziale  Câineni, situată în comuna Câinenii Mari, județul Vâlcea. Elevii claselor 0 -4, locuitori ai celor două sate componente ale comunei Câineni, precum și cei ai satului Greblești județul Vâlcea, au participat la cea de a doua  ediție a concursului  “Creionare în culoare”la finalul căruia au primit diplome, medalii și dulciuri din partea organizatorilor și a sponsorului.
După premiere Părintele Profesor Mihai Iulian Bărboși,  a mulțumit conducerii Școlii Gimnaziale Câineni, pentru străduința de a participa la acest minunat concurs. De asemenea, tot Preacucernicia Sa, a mai spus și faptul că:
“Prin organizarea   concursului organizatorii urmăresc familiarizarea micuților cu pictura Cultului Ortodox de rit bizantin, care după cum știm este expresia vie a frumuseții cerului pe pământ, căci în biserica Slavei Tale stând,   în cer ni se pare a sta și de ce nu, concursul poate descoperii talentul micuților în vederea cultivării, promovării și formării noilor generații de pictori bisericești. ”     








Sursa text și spot foto  Secretariatul Parohiei Câineni I, foto preot profesor Mihai Iulian Bărbuși 

duminică, 25 noiembrie 2018

Zi istorică pentru România la împlinirea a 100 de ani de la formare

Acum un secol Principatele Române, erau în număr de trei astfel Transilvania, anului (1600),  sub conducerea vrednicului Mihai Voievod Viteazul încearcă să facă primul pas spre ceea ce va fi în anul (1918), Marea Unire urmată apoi de Principatul Moldovei anului (1859), care – l primește ca domn în ziua de 5 ianuarie pe marele domn Alexandru Ioan Cuza în acel moment realizându – se unirea celor două principate urmând ca în ziua de 24 ianuarie a aceluiași an românii Țara Românească să – l dorească a le fi domn prin această alegere cele trei principate s – au contopit formând Mica Unire, iar la data de 1 decembrie (1918 ) în Sala unirii din Alba Iulia a fost citit documentul oficial ce atesta formarea României Mari. Astăzi duminică 25 noiembrie (2018), se cuvine să cinstim  mai mult ca oricând  memoria și jertfa tuturor celor care au trudit pentru ca România, să aibă forma pe care o cunoaștem în prezent. Despre necesitatea construirii unei catedrale cu valoare simbolică pentru poporul român, avem următoarele mărturii:
Ferdinand Iîntregitorul Regele României, în ziua de (10 mai 1920), spunea
„Suntem datori să ridicăm în Capitala tuturor Românilor… Biserica Mântuirii Neamului ca simbol al unităţii sufleteşti a întregului neam.”
De asemenea publicistul Vasile Pârvan,  întărind poporul pentru a se menține unit spunea
„Civilizaţia materială, singură, nu e cu nimic mai presus ca un grajd sistematic pentru vite bine hrănite şi ţesălate, dar nici pe departe nu e o orânduire în care să aibă un loc şi sufletul.”
 Patriarhul Marii Uniri referindu –se la importanța și semnificația noului locaș de cult spune

„O datorie sfântă ne îndeamnă să aducem la cunoștința cititorilor strădaniile Bisericii noastre pentru construirea în București a unei catedrale patriarhale, închinate tuturor eroilor care s – au jertfit, de –alungul întregii noastre istorii pe altarul credinței, libertății și unității neamului românesc. Tot așa gândesc și credincioșii care se vor ruga în viitoarea catedrală și întreaga suflare ortodoxă românească, ce consideră un mare păcat să se  negocieze această piatră neagră lăsată  de dictatură în Parcul Carol cu Altarul Neamului, simbolul luminii apostolice la care a fost chemat poporul nostru să o poarte în dăinuirea sa. Socotind că monumentul eroilor comuniști poate fi plasat în oricare parte a orașului, dacă se crede de cuviință, spre a consemna pentru posteritate această pagină întunecată din istoria națională, toți românii ortodocși din țară și de pretutindeni sprijină cu însuflețire așezarea catedralei Mântuirii Neamului cu hramurile Învierea Domnului și Sfântul apostol Andrei , în Parcul Carol din capitală, pe fostul teren al Bisericii  lângă monumentul eroului necunoscut. Așa să ne ajute Dumnezeu! ”
Odată cu prăbușirea epocii ceaușiste în ziua de 25 decembrie a anului (1989), când Biserica Ortodoxă de pretutindeni cinstește Nașterea Domnului sărbătoare a familiei creștine ceea ce ar trebui să arate unitatea  avându –l ca model pe Hristos, ce se împarte pururi și nu se sfârșește După nouă ani vrednicul de pomenire Preafericitul Teoctist, apărător neînfricat al Ortodoxiei românești a sfințit primul loc al catedralei amplasat în Piața Unirii, apoi în anul (2007), în a doua lună a anului bisericesc ziua a douăzeci și noua Preafericitul Părinte Daniel,a sfințit locul și piatra de temelie a celui de –al doilea loc situat pe Dealul Arsenalului. Următoarele etape în conturarea mărețului proiect au fost stabilirea și proiectarea temei, licitația pentru desemnarea echipei de execuție a proiectului și execuția propriu – zisă.
Sosit –a clipa mult așteptată astăzi duminică 25 noiembrie 2018, cu o săptămână înaintea marcării celor 100 de ani de unitate a cugetelor, simțirilor și valorilor românești asistăm cu toții la Slujba de sfințire a Altarului Catedralei patriarhale, dacă până acum simpla clădire a fost darul nostru adus Domnului și i memoriei făuritorilor Marii Uniri , de acum este darul  lui Dumnezeu și al lor pentru noi cei rămași  aici pe pământ .
Slujba sfințirii Altarului noii catedrale patriarhale a fost oficiată de Sanctitatea Sa , Bartolomeu I, Arhiepiscopul Constantinopolului și Patriarh  Ecumenic împreună cu Preafericitul Părinte Teofil al III – lea Patriarhul Ierusalimului și toată Palestina cărora li se adaugă în calitate de gazdă Preafericitul Părinte Daniel însoțit de ierarhii români membrii ai Sfântului Sinod
Sanctitatea Sa Bartolomeu după citirea pericopelor scripturistice a dresat ierarhilor, preoților, monahilor, monahiilor și credincioșilor pelerini ce au urcat pe noua colină a noii catedrale patriarhale un bogat cuvânt duhovnicesc pe care – l redă integral mai jos:
“       Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 27)
Preafericirea Voastră, Preafericite și iubit frate Daniel, Patriarh al României, iubiți frați și fii în Domnul,
Consider că acest ultim cuvânt al Domnului nostru Iisus Hristos din pericopa evanghelică de astăzi caracterizează lucrarea imensă pe care V-ați asumat-o, ați împlinit-o și astăzi ați desăvârșit-o prin slujba de sfințire.
„Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu”.
Visul de peste un veac, înalta aspirație pe care a nutrit-o, îndeobște, întregul popor român binecredincios, arzătoarea năzuință a regilor de odinioară, Carol I și Ferdinand, a președinților recenți ai țării, precum și a tuturor Întâistătătorilor Bisericii Române din această perioadă, a devenit astăzi realitate palpabilă, concretă și splendidă, spre slava Domnului Dumnezeu-Atotțiitorul, Izbăvitorul sufletelor și a trupurilor noastre!
De altfel, nenumărate dificultăți insurmontabile, care s-au întrețesut cu zbuciumul furtunos al istoriei și cu multe alte evenimente primejdioase prin care a trecut Neamul Românesc, în secolul al XX-lea, de curând apus, nu au permis să se împlinească mai devreme această sfântă făgăduință și acest legământ sfânt făcut lui Dumnezeu.
Este adevărat că, în cursul anumitor etape ale strădaniilor neobosite depuse pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, s-a creat impresia că ridicarea acesteia este imposibilă.
Știm bine că vrăjmașul mântuirii noastre se gândește cu vicleșug la biruințele pe care Biserica și fiii ei credincioși le obțin împotriva lui, în sfinte locașuri de închinare, prin comuniunea euharistică la Sfânta Liturghie, prin celelalte Sfinte Taine ale reînnoirii și creșterii duhovnicești, ale tămăduirii credincioșilor, prin propovăduirea Evangheliei și prin pogorârea și lucrarea Dumnezeiescului Har.
De aceea, el, vrăjmașul, nu numai că îi povățuiește și îi călăuzește pe cei care lucrează împotriva noastră cu uneltele sale, așa cum, din nenorocire s-a întâmplat, cu decenii în urmă și aici, în România, cu Sfintele Mănăstiri Mihai Vodă și Văcărești, și cu alte biserici de enorie, dar întotdeauna pune multe piedici și creează multe dificultăți și obstacole în calea ridicării de noi lăcașuri ale Domnului.
Și, desigur, nici în cazul de față nu și-a schimbat tactica. Dar, frățiile voastre, ați avut credință statornică și nezdruncinată în atotputernicia și împreună – lucrarea lui Dumnezeu. Ați avut fierbinte dragoste față de El și de Biserica Lui! Ați avut nădejde tare că preaputernica dreaptă a Celui Preaînalt avea să vină, negreșit, în ajutorul strădaniilor sfinte la care nu ați renunțat.
Astfel, ceea ce cândva părea omenește cu neputință, din pricina obstacolelor ridicate de cel viclean, în cele din urmă s-a dovedit a fi cu putință și s-a realizat.
În felul acesta, astăzi putem să aducem slujirea noastră cuvântătoare și să înălțăm lui Dumnezeu rugăciuni de mulțumire și recunoștință, atât din partea poporului român, cât și a noastră, a tuturor, sub cupolele mărețe ale acestei preafrumoase și monumentale realizări a arhitecturii bisericești.
Se spune că acel împărat și teolog de odinioară, Justinian cel Mare, atunci când, după încheierea lucrărilor de construcție, a intrat în Catedrala Sfânta Sofia, catedrala fără pereche, ridicată de el în Constantinopol, ar fi exclamat: „Te-am învins, Solomoane!”. Tot așa și Preafericirea Voastră, Preafericite Frate Patriarh Daniel, puteți să spuneți astăzi: „Am învins toate greutățile venite de la cel rău și, iată, Doamne Iisuse Hristoase, Izbăvitorul Neamului Românesc, Ție îți aducem acest locaș de închinare, vrednic de Tine și preastrălucit!”
Marele nostru înaintaș (pe tronul patriarhal ecumenic), Sfântul Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, spunea: „Moise a făcut locașsfânt, Cortul adunării, aici pe pământ, care era chip al celor cerești. Și toți au adus ceea ce li se poruncise sau din proprie inițiativă: unii aur, alții argint, alții pietre, iar unele femei au adus pânză de vison toarsă frumos, altele vison roșu țesut meșteșugit, alții porfiră, alții piei de berbec, fiecare bărbat și femeie a adus ce a avut. Toți au contribuit! Nici unul nu a rămas fără să–și aducă darul, chiar dacă se număra printre cei mai săraci.”[1]
Astăzi, aducându-ne aminte de aceste cuvinte, vă vedem cu ochii cugetului, cler și popor, ierarhie și Guvern, Stat Român, cetățeni în funcții de conducere și cetățeni de rând, vă vedem pe toți, cu mic, cu mare, copii și vârstnici, oameni de seamă și oameni mai puțini cunoscuți în lume, meșteșugari și oameni de știință, muncitori și artiști, români din București, din cele mai îndepărtate colțuri ale țării și din diaspora românească din toată lumea; vă vedem cum veniți să vă aduceți contribuția cu mulțumire, nu cu mâna tremurândă, ci cu bucurie și pătrunși la inimă, fiecare după posibilități și cu voie bună, așa încât obstacolele să fie date la o parte, ca să se asigure sumele de bani necesare – deloc neglijabile – cu care să se procure materialele de construcție și de finisare, sfintele vase liturgice, icoanele, mobilierul și ornamentele.
Pe toți vă vedem în cuget cum dați o mână de ajutor ca să se împlinească, cu lucrarea lui Dumnezeu, făgăduința – legământ făcută de Neamul Românesc și să se încheie, să se înzestreze și să se împodobească cât mai frumos Catedrala de frunte a patriei dumneavoastră, astfel încât aceasta să fie pe măsura valorilor spirituale mărețe ale Ortodoxiei și ale tradiției istorice naționale a românilor.
Veșnică va fi lauda nu numai pentru cei care se află în linia întâi a ostenitorilor sârguincioși, în frunte cu energicul și neobositul Patriarh Daniel, dar și pentru toți cei care, în diverse chipuri, de pe orice treaptă și oricât de puțin ajută, cu rugăciunea, cu contribuțiile bănești sau eforturile personale și prin muncă la construirea și terminarea lucrărilor.
De altfel, Domnul nostru Iisus Hristos a lăudat mult pe văduva care a dăruit cei doi bănuți. Pentru toți se va auzi, în fiecare zi, la sfintele slujbe care se vor săvârși, „fericită pomenirea ctitorilor acestei sfinte biserici!” Cu multă căldură, pentru ei, se va înălța la ceruri rugăciunea „Sfințește, Doamne, pe cei care iubesc frumusețea casei Tale!”.
Dregătorului care L-a întrebat astăzi pe Hristos ce se cere să facă pentru a moșteni viața veșnică, Domnul i-a arătat că trebuie să păzească poruncile lui Dumnezeu, cunoscute din Decalogul dat de către Cuvântul neîntrupat, lui Moise, pe Muntele Sinai. Iar când acela a spus că le-a păzit încă din tinerețe, Domnul i-a arătat o cale care le întrece pe toate, calea renunțării complete la siguranța dată în lumea aceasta de situația materială, avere sau orice altceva de acest fel.
Totodată, l-a învățat că această cale se continuă și se desăvârșește prin dedicarea totală sau prin consacrarea trăirii vieții în Hristos. Pentru acel dregător iudeu anonim bogăția a constituit un adevărat obstacol când a fost vorba să ia hotărârea de a face ascultare față de Hristos. Bogăția i-a fost idol care l-a împiedicat să-și închine viața singurului Dumnezeu adevărat.
Renunțarea la idolii de orice fel, fie aceștia religioși, ideologici, materiali sau pseudo – spirituali, constituie întotdeauna o problema foarte grea! Nesoluționată cum trebuie, aceasta îndepărtează posibilitatea de a dobândi mântuirea, chiar dacă, eventual, suntem animați de intenții bune.
Zdrobirea idolilor, care adesea pare să fie cu neputință, devine cu putință numai în Hristos și prin Hristos: „Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu!” El a zdrobit din temelii pe idolii falsului iluminism, ai secularizării, ai idealismului, ai materialismului și ai ateismului pasiv individual sau militant de stat, cândva singur stăpânitor în țara dumneavoastră, care, tradițional, din străbuni, este o țară creștin ortodoxă.
Dumnezeu a izbăvit România de acești idoli, așa cum a eliberat națiunea română și a așezat-o în istorie ca stat independent. Nu putem ști pentru câți oameni idolul care îi împiedică să trăiască deplin viața în Hristos este bogăția, egoismul, hedonismul, iubirea de slavă deșartă, superstiția sau altceva. Ceea ce se cere imperios este să dispară idolii din viața noastră și noi înșine să ne facem Biserică vie a adevăratului Dumnezeu.
________________________________________
Urmărește Basilica.ro pentru a fi la curent cu toate noutățile despre Zilele Sfințirii Catedralei Naționale!
________________________________________
Iar aceasta se poate realiza numai în atmosfera cu miros de bună mireasmă duhovnicească a slujirii cuvântătoare bisericești, prin lupta necurmată pentru transformarea existențială prin pocăință, prin asceză și prin cultivarea sfintelor virtuți evanghelice.
Zi de zi, fiecare credincios va fi chemat la lupta cea bună de glasul frumos răsunător al clopotelor Catedralei Mântuirii Neamului.
La slujba de sfințire a clopotelor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a făcut următoarea remarcă foarte reușită: „Glasul clopotelor este glasul Domnului, Care ne cheamă să ne adunăm la sânul dragostei Sale și să ne rugăm. Rostul lor este să ne ținăîn starea de priveghere.”
Iubiții mei,
Dincolo de biserica zidită, fiecare credincios, în sine, și toți credincioșii laolaltă sunt Biserică vie. După învățătura Sfântului Apostol Pavel, cel de Dumnezeu înțelepțit, noi suntem Templul sfânt al lui Dumnezeu, aşezat pe temelie de nezdruncinat, pe Însuși Hristos.[2]
Lucrul bine plăcut lui Dumnezeu este sfințirea Catedralei, cu hramul Dumnezeieștii Înălțări a Mântuitorului! Inspirată a fost decizia ca, în această Catedrală, să se cinstească și hramul Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, care este sfântul ocrotitor, atât al Patriarhiei Ecumenice, cât și al Bisericii Române.
De aceea, suntem chemați să lucrăm împreună pentru zidirea, săvârșirea și sfințirea Bisericii vii, duhovnicești.
În continuarea cuvintelor pe care ni le-a adresat mai sus, Sfântul Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul accentuează următoarele: „Așa și noi să ajutăm la cinstitul cort dumnezeiesc al Bisericii, pe care Domnul –  nu omul! – l-a întemeiat și care se zidește cu feluritele frumuseți ale virtuților! Să ajutăm toți, deopotrivă, unul cu puțin, altul cu mai mult, ca să fie săvârșită, să se facălocaș al lui Hristos și biserică sfântă. Așa să ne zidim unii pe alții în unire ca să fim trup bine alcătuit și bine închegat prin lucrarea măiestrită a Duhului Sfânt!”[3].
Așadar, frați și fii iubiți, „fiecare să ia seama cum zidește”[4], cu ce materiale! Să zidim cu credință tare, pocăință, nevoințe duhovnicești, virtuți, fapte bune, bine plăcute lui Dumnezeu.
Și, pe lângă acestea, să răsune în auzul nostru, în fiecare clipă, îndemnul de la cântarea slujbei de sfințire a bisericii, pe care să-l aplicăm în viață: „Înnoiți-vă spre sfințire, fraților, lepădând omul cel vechi! Umblați întru înnoirea vieții, ținând în frâu tot ceea ce aduce moartea!… Așa se înnoiește omul spre sfințire, așa se aduce cinstire zilei sfințirii bisericii! Amin! ”             
________________________________________
Note:
[1] Cuvântul al XIX – lea, Către Iulian Apostatul, Thessaloniki 1977, EPE 5, p.404 – 406.
[2] 1 Corinteni, 3, 11 și 16 – 17.
[3]  Cuvântul al XIX – lea, Către Iulian Apostatul, Thessaloniki 1977, EPE 5, p. 406.
[4] 1 Corinteni, 3, 10.
          Ziua liturgică istorică a fost  încheiată astfel Înaltpreasfințitul Părinte Hrisostom, mitropolitul insulei grecești Patra, a oferit în dar pentru Catedrala Patriarhală nouă,    o icoană cu reprezentarea răstignirii Sf. Ap. Andrei în Patra. La rândul său, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, a mulțumit pentru darul primit și a spus că noua Catedrală Națională este înfrățită prin ocrotitorul comun cu Catedrala Mitropolitană din Patra. Preafericirea Sa a subliniat efortul deosebit al Înaltpreasfințiului Părinte Hrisostom de a aduce mâna Sf. Andrei la București, deși în Patra se fac pregătiri pentru sărbătoarea de hram a Sfântului Andrei.
În final menționăm faptul că pentru întărirea și sporirea credinței tuturor așa cum a fost anunțat în prealabil a fost adusă mână dreaptă a Sfântului Andrei apostolul românilor, care va rămâne în catedrală până la închinarea ultimului pelerin, luni dimineață 26 noiembrie 2018,   cinstita mână a fost adus din insula Grecească Patra, de o delegație condusă de către Înaltpreasfințitul Părinte mitropolit Hrisostom. De  asemenea, au mai fost aduse și moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, de la Reședința Patriarhală,  ambele racle vor fi așezate într –un baldachin special confecționat lângă altarul nou sfințit. Ei, se pot închina și săruta Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, în perioada 25 – 29 noiembrie urmând ca vineri 30 noiembrie Sfânta Liturghie de hram va fi oficiată de către Preafericitul Părinte Teofil, al III – lea   Patriarhul Ierusalimului, dimpreună cu Părinte Daniel, Patriarhul României, înconjurați de ierarhii români preoți și diaconi. În ajunul sfințiri începând ora 17.00 a fost oficiată Slujba Parastasului în cadrul căreia au fost pomenite numele celor căzuți pe câmpurile de luptă în lagăre și deportări pentru apărarea credinței și a valorilor poporului român.


Articol consemnat de Andrei Sofian Stanciu, responsabil comunicare Mass –Media al Parohiilor Băbeni III Valea Mare, Marcea, Ciorăști și Câineni I, din cadrul Patriarhiei Ortodoxe Române, Mitropoliei Olteniei, Arhiepiscopiei Râmnicului Protoieriile Râmnicu Vâlcea, Drăgășani și Călimănești


























































Foto preot  Viorel Stoicănescu, Arhiepiscopia Râmnicului, Agenția de știri Bazilica, Agenția de pelerinaj, Curierul de Vâlcea    și Andreea Mădălina Radu